Invisible.

Bine ca eram usoara, datorita faptului ca eram ingeras, dar nu imi convenea ca eram prizoniera acum cu el ca [,] gardian.

FF: Am ajuns in camera ei si o pun incet pe pat.
Tu stai aici. Eu stau acolo. Daca ai nevoie de ceva spune'mi. Spun asezandu'ma pe un scaun si aprinzand t.v'ul.

-Vreau afara, spun suparata puanndu-mi mainile in san privind frustrata la baiat. Si de ce stai pe scaun? nu ai pat, canapea sau fotoliu? il intreb.

In primul rand, tu stai pe pat. In al doilea rand, canapeaua si fotoliu sunt ocupate. Hainele tale's imprastiate peste tot. Si nu mergi afara pana nu te simti mai bine.

Am dat ochii peste cap facand un semn din mana si hainele erau asezate la locul lor.
-Multumit? Ma simt bine ... vreau afara, spun ca un copil mic.

Nu. Nu esti bine deci STAI! Marai intorcandu'mi privirea spre ecranul T.V'ului.

L-am privit suparata. Puteam sa scap de el daca vroiam dar nu eram in stare sa mai fac nimic. Durerea era prea amenintatoare.

Sper ca vezi ca te tin izolata pentru binele tau. Spun privind'o cu coada ochiului. Deci nu uita, daca ai nevoie de ceva, imi spui. Ok?

Am mormait un " bine " suparata si am privit tavanul. Imi venea sa ma urc pe pereti la ce durere infernala era.