Invisible.

Raspunde! Murmur in telefon. Ce dragut. Propria'mi verisoara nu'mi raspundea la telefon. Damnit, Alicia! Raspunde!

Murmur un "Alo" fara vlaga in telefon in timp ce ma plimbam prin parc. Era o zi ciudata si cam plictisitoare. Simteam ca uit ceva.

A deci acum imi raspunzi? Marai in telefon, oftand. Mia mi'a spus ca te'ai mutat in Portland.

-Vrei sa iti inchid? intreb putin plictisita asezandu-ma pe o bancuta. Da m-am mutat pe aici si ... cam atat, spun inca aeriana. Ce mai face verisorul meu irascibil azi? intreb pe un ton mai bine dispusa.

Se plimba prin parc. Dar verisoara mea extrem de enervanta? Zambesc slab asteptandu'i raspunsul.

-Pe o bancuta intr-un parc, spun privind cerul. Si multumesc de apelativul "extrem de enervanta", spun razand subtil.

Cu neplacere. Rad incet continuand sa merg. O vad pe fata si ma furisez in spatele unui copac din spatele ei. Uita'te in spate. Inchid telefonul si ma apropii asteptand sa se intoarca.

-Vrei sa te amagesc cu cateva pene de ingeras? intreb fara sa ma uit la el zambind. I-am simtit prezenta nu trebuia sa ma complic.

Rea ca intotdeauna. Ma asez langa ea si o imbratisez strans. Mie nu mi'ai spus ca te'ai mutat aici. Dar Miei i'ai spus.

-Mia si cu mine ne-am intalnit in acmera mea ... cantam la chitara si bufff, spun razand raspunazandu-i la imbratisare. Deci nu sunt rea, spun scotand limba la el.

Deci....dece Portland? Intreb dandu'i drumul si lasandu'mi capul pe spate, privind norii plictisit.

-Din pura intamplare, spun dand din umeri. Nici eu nu stiu destinul m-a adus aici ... nici nu credeam ca ma intalnesc cu doi verisori, spun zambind. Daca stiam alegeam de mult acest loc.

Awww. Si noua ne'a fost dor de tine! Spun zambind slab.

-Nu te cred, spun razand. Sau cel putin tie. Miei cred ca i-a fost dor dar tie ... spun dand slab din umeri privind norii.

Mneh. Imi esti mai mult ca o sora decat mi'a fost Mia vreodata. Raspund chicotind.

-Cum asa? il intreb intorcandu-ma cu fata la el mirata. Cum putea spune ca ii sunt mai sora decat sora lui?

Ne intelegem mai bine, nu esti chiar asa de enervanta pe cat am zis ca esti.....mnu stiu...te comporti...ca o surioara mai mica! Zambesc.

Am marait usor. Nu suportam sa imi zica mai mica ... ma simteam prea mica dupa aceia.
-Am inteles ... spun zambind

Mneh. Acum ce faci, ma marai? O apas pe nas cu degetul, scotand limba la ea.

-Da, spun bosumflata, punandu-mi mainile in incrucisate la piept. Nu esti corect, spun incet ca un copil mic.

Vezi? Te comporti ca un copil mic. Pun accent pe cuvantul 'mic', ranjind.

-Taci ca sunt mai mare decat tine cu un an, spun scotand limba la el. Esti rau cand vrei tu ...

Adica intotdeauna? Incep sa rad. Mare si imatura. Ce combinatie! Scot iarasi limba la ea.

-Ce rau esti, spun dandui o palma peste umar destul de incet dar totusi sa il si doara putin.

Asa's eu! Zambesc larg, inchizand ochii si cascand plictisit.