commemorating the souls in purgatory

O alta zi, o alta dimineata. Atatia ani trecusera de cand Erik se afla pe acest pamant si el se si saturase. Facuse toate lucrurile posibile si imposibile si nu mai vedea nimic interesant in a trai o vesnicie.
I se facea scarba gandindu-se ca avea sa continuea sa vada aceleasi fete familiare si totodata inexpresive. Baga capul in perna, refuzand sa se trezeasca.

Mergeam incet pe hol plictisita,privind usile la intamplare.Am stat cateva secunde pe loc privind fiecare usa in parte,apoi mam indreptat spre una anume.Deschid usa fara sa ma mai stresez sa bat.Merg incet spre pat,luand o perna de pe pat si dandu-i in cap.
-Neata somnorici.spun schitand un zambet.

Se ridica brusc, gata-gata sa-l ia la injuraturi pe respectivul. Dar se linisti oarecum cand vazu cine era de fapt. Mia, o prietena din copilarie de care nu mai auzise de mult dar se parea ca in acea dimineata avea norocul sa o intalneasca din nou.
-Mda. Si mie imi pare bine sa te vad. murmura sarcastic. Mai traiesti. Surprinzator, sa stii.

-Mda inca nu am murit.spun scotand limba la el si asezandu-ma mai exact intinzandu-ma pe patul sau privindu-l.Hmm nu te-ai prea schimbat dar eu inca nu am murit din cauza faptului ca nu te-am mai batut la cap.continui in gluma.Si mie imi pare bine sa te vad.

-M-ai stiut vreodata indeajuns de bine ca sa-mi spui acum ca nu m-am schimbat? o intreba avand o spranceana ridicata. Isi dadu ochii peste cap apoi adauga: las-o balta.

-M arefeream la fizic geniule,dar am uitat ca tu nu gandesti ca mine.spun scotand limba la el.Esti incredibil,vii aici si nici macar nu iti saluti vechea amica,nesimtitule.continui sa ma iau de el si dand cu perna.

-Credeam ca te-ai obisnuit cu mine deja. Si in plus habar nu aveam ca bantui pe-aici. spuse dand la o parte perna.

-Mda..cum zici tu.spun dandu-mi usor ochii peste cap.Si oricum ce cauti pe aici?Ar trebui sa fi in Rusia din cate stiu eu.spun ganditoare ridicandu-ma si aranjandu-mi tricoul care se tot ridica.

-Ar trebui dar daca as mai fi ramas acolo mi-as fi ucis parintii pe loc. Din motive diverse. spuse pe un ton rece apoi se aseza langa ea.

,,Clar nu s-a schimbat deloc"ma gandesc oftand incet si punandu-mi capul pe umarul sau,inchizandu-mi ochii.Stiam ce vrea sa zica,mi-am muscat involuntar buzele in minte aparandu-mi imaginea tatei plin de sange dar stand in picioare si privindu-ma stupefiat.AM tresarit incet,incercand sa imi arunc acea imagine din cap.

O privi ciudat cand aceasta isi puse capul pe umarul lui dar isi puse apoi o mana in jurul fetei, uitandu-se la ea.
-Vrei sa bei ceva?

-Nu imi trebuie nimic.soptesc doar cat sa ma auda stand nemiscata.Imi venea sa urlu pentru imaginea aceea ce ma bantuia uneori dar acum,acum parca era mai rau ca alte dati in care o vedeam din nou.Cand iam simtit mana in jurul meu am tresarit,fara sa vreau.

-Ce s-a intamplat? o intreba privind-o ciudat dar stia ca ceva i se intamplase. O stia bine si nu putea sa-i ascunda nimic.

-Nimic...vechi amintiri,defapt doar una care ma bantuie mai tot timpul.soptesc.Nu puteam sa il privesc nu acum.Stiam ca aveam o singura lacrima pe obraz si nu vream sa vada acest lucru.

Se aseza in fata ei, stand pe vine si isi puse o mana pe obrazul ei, stergandu-i lacrima. Stia despre ce era vorba dar chiar daca de multe ori parea un idiot nesuferit si ignorant, ii pasa de ea. Poate prea mult, dar o ascundea.
-O sa fie bine. sopti incercand sa-i schiteze un zambet.

-Mersi.soptesc din nou sarutandu-l pe obraz si punandu-mi mana peste a lui.OK..cred ca am suferit destul acum.am spus oftand incet.
Ramasesem putin uimita de reactia lui,dar nu avea ce comenta pentru ca tineam prea mult la el sa il indepartez cum am facut cu altii.El era special si cred ca stie asta si singur.

-Ai suferit mult prea mult toata viata ta si nu meriti asta. spuse privind-o serios apoi isi apropie fata de a ei, fara sa vrea.
Nu stia ce vroia sa faca dar se pare ca era pe punctul de a o saruta. Isi indeparta fata de a ei dandu-si seama de ce era sa faca apoi se ridica in picioare, privind-o incruntat. Isi trecu mana prin par, scotand un oftat apoi se aseza din nou pe marginea patului langa ea.

-Pffff asa a fost sa fie.spun dand usor din umeri si zambindu-i calma apoi.L-am ciufulit incet stiind ca se va enerva pe mine,apoi ma scos limba gandindu-ma la altceva.Bun,si ce facem acum?intreb curioasa intinzandu-ma din nou pe suprafata moale a patului numarand secundele in gand din prostie.

-Asta zici mereu. spuse referitor la prima afirmatie a Miei. De fiecare data numai asta ai zis.
O privi pe Mia ridicand incet din umeri, dar, cum nu se putu abtine, hotari sa ii spuna direct, indiferent daca ea nu simtea acelasi lucru pentru el. Chiar nu ii pasa.
-Te iubesc, stiai?o intreba pe un ton senin apoi isi dadu ohcii peste cap. Nici nu stiu de ce am zis-o.

Ma ridic de pa pat asezandu-ma in fata lui si zambindu-i calma,privindu-l atenta in ochii.
-Si eu te iubesc.soptesc Si referitor la a prima afirmatie asta e nu ma pot abtine.spun dand incet din umeri si apropiindu-mi chipul de al sau.

-Dar...ai suportat prea mult timp chestia asta. spuse incruntat apoi scoase ofta incet si o privi. Isi apropie chipul de al ei si o saruta, punandu-si o mana pe talia ei.
-De cand?

-De ceva vreme..soptesc avand buzele lipite de ale sale si incercand sa il fac sa taca.I-am raspuns la sarut,punandu-mi mainile pe dupa gatul sau inchizandu-mi incet ochii.
-Si ce am suportat prea mult?

-Chestia cu tatal tau. spuse in gand continuand sarutul.

-Mda...asta e nu am ce face,oricum...ma gandesc oftand incet.Ma lasat peste el pe pat continaund sa ii raspund la sarut.

Se aseza pe spate apoi isi indeparta putin fata de a ei si schita un mic zambet, sprijinindu-se apoi in coate.