Se indrepta de spate, aruncand de langa ea crengile. O dureau toate, se luptase, era murdara si plina de tot felul de chestii in par. Se incrunta, uitandu-se in jurul ei atenta. Era noapte, iar ea poate lesinase, se simtea slabita, chiar avea nevoie de hrana.
Isi cobora privirea parca obosita catre umar si vazu ca era ranita. Se stramba, stiind ca rana se va vindeca, dar din pacate, mai greu. Printre buzele vinete, scoase un oftat lung, apoi se ridica. O lua la pas incet, incercand sa nu cada din nou.
